M-am zdrobit pe un lemn blestemat, pentru tine, copile din lume,
Am murit într-un chin fără margini și în ceruri ți-am scris un nou nume!
Însuși Eu, Dumnezeu din mărire, am venit într-o lume păgână,
Și în toată alergarea din lume, Eu te țin cu iubire de mână!

Sunt atât de aproape de tine, cum nici nu bănuiești uneori,
Gândul Eu ți-l aud cu putere, știu când ești frânt, știu și când zbori!
Știu frământările tale în taină, știu adâncurile duhului tău,
Sunt mereu lângă tine, copile, tu ești om, dar Eu sunt Dumnezeu!

De aceea Eu pașii ți-i îndrept pe cărări ce-s trasate de Mine!
Niciodată nu spune „nu pot”, căci Eu vreau să-ți fac doar ce-i bine!
Da, te frâng uneori cu iubire ca să fii modelat minunat,
Cu o milă și dragoste adâncă te lucrez, copil de împărat!

Lupte mari se dau pentru tine, pentru sufletul tău prețios,
De aceea fii tare în cuvânt și pășește mereu curajos!
Luptă-te pe genunchi zi de zi, veghează pe calea ta sfântă,
Nu te înfrica de nimic, căci în toate Eu îți sunt stâncă!

Hrănește-te neîncetat cu Cuvântul, ca să nu te înșele cel rău,
Fii înțelept totdeauna, ca să nu cazi ca pradă în hău.
Am murit pentru tine, să știi, și-am plătit prețul tău cu sfânt sânge,
Tu doar crede-mă în toate pe Mine și nimica pe veci nu te-a frânge!